Ignác Martinovics (1755 - 1795)

Ignác Martinovics (1755 - 1795) a fost un călugăr franciscan, ajuns abatele mănăstirii din Orăştie. A organizat o societate secretă bazată pe ideile Jacobine. A fost arestat de poliţia austriacă, condamnat la moarte şi decapitat împreună cu câţiva conspiratori la Vérmezó.

Bibliografie

The slavonic and East European review. Published by School of Slavonic and East European Studies, University of London, 1950

Elizabeth Roboz Einstein (1902 Orăştie - 1905 Berkeley)

Elizabeth Roboz Einstein (1902 Orăştie - 1905 Berkeley)

S-a născut la Orăştie în anul 1902 în familia rabinului Roboz. A avut cinci fraţi.

A studiat la chimia şi fizica la Universitatea din Budapesta, apoi la Universitatea din Viena unde a luat doctoratul "summa cum laude" (1928).

Emigrează în S.U.A (1940) unde se căsătoreşte cu Hans Albert Einstein (5 iunie 1959), fiul fizicianului Albert Einstein, inginer şi profesor la Berkeley.

Moare la 9 ianuarie 1995 la Berkeley - California.

Bibliografie:

The Biographical Dictionary of Women in Science - Pioneering Lives from Ancient Times to the Mid-20th Century

by Marilyn Bailey Ogilvie, Joy Dorothy

Published by Taylor & Francis, 2000

Narrative of a journey from Constantinopole to England by rev. R. Walsh

Azi am dat peste o chestie interesantă. Ediţia a IV-a publicată în 1831 a cărţii "Narrative of a journey from Constantinopole to England" scrisă de reverendul Robert Walsh. La întoarcerea în Anglia de la Constantinopol acesta trecând prin Valahia şi Transilvania se opreşte pentru scurt timp la Orăştie.

At nine o'clock we arrived at the river Marosch. This fine river, anciently called the Marissus, of which the present name is a corruption, is here very broad and navigable, and runs, with a placid flowing current, through one of the richest countries, and the most highly cultivated in Europe, into the Teiss; by which means any commodities may be conveyed into the Danube, and so to any part of the empire. Our road lay, for a considerable time, along its banks, which we pursued till we arrived at the populous village of Szosvaros. Here, in front of a long low inn, kept very neat, we breakfasted with the horses, as we had dined the day before, in our waggon parlour. When we had finished, we entered the inn to get pipes and coffee. In one room were two Hungarians engaged at a game something like billiards, with a mace and ball, and in another were two Bohemians playing a duet on two clarionets The Hungarians were of a character totally different from either Turks, Wallachians, or Saxons. They were tall, slight, and bony, with prominent foreheads, little eyes, projecting cheek bones, and flattish noses, giving the idea of Tartars which, in fact, the Hungarians are, and speaking in a tongue quite unintelligible by a Gem man, and not having the smallest affinity with his language. They played and drank sour wine with intense eagerness and perseverance for two hours together, talking with the greatest volubility the whole time; and we left them engaged as eagerly as if they had only just commenced. The Bohemians, on the contrary, resembled our Gipseys; their complexions were very dark, with black hair and eyes, and drooping noses; rather silent and gentle in their manners. They played duets in good time and tune; and, in fact, are the musicians of Hungary.

We left Szosvaros at two o'clock, and proceeded out of the town under a new slight arch lately erected, to mark where a former one stood ; over it was this inscription :—

ERECTA AN : 1200. REPARATA AN : 1817.

We still pursued our way along the hanks of the river, and at nine o'clock we entered the town of Deva.

Iar traducerea în româneşte ar arăta cam aşa:

La ora 9 am ajuns la râul Mureş. Acest râu frumos, numit în vechime Marissus, este lat şi navigabil. Trece printr-una din cele mai bine cultivate şi bogate regiuni din Europa, apoi se varsă în Tisa, asta însemnând că orice fel de mărfuri pot fi transportate la Dunăre şi de aici în orice parte a imperiului. Drumul nostru s-a scurs, mare parte din timp, de-a lungul Mureşului până am ajuns la Orăştie, un sat cu populaţie numeroasă. Aici, în faţa unui han lung , sobru şi elegant, ne-am luat micul dejun în căruţă şi am hrănit caii, la fel cum am făcut şi în ziua dinainte. Când ne-am terminat masa, am intrat în han, pentru a fuma şi a ne bea cafeaua. Într-o cameră se aflau doi unguri prinşi într-un joc asemănător biliardului, folosindu-se de o bâtă şi o bilă. În altă cameră erau doi Boemi cântând un duet la clarinete. Ungurii sunt total diferiţi faţă de turci, români sau saşi. Sunt înalţi, slabi, osoşi, frunte proeminentă, ochi mici, pomeţi proeminenţi, nasuri turtite, ducându-mă cu gândul la tătari, ceea ce şi sunt de fapt. Vorbesc o limbă neinteligibilă pentru germani, care de fapt nu are nici o legătură cu limba germană. S-au jucat biliard şi au băut vin acrişor cu râvnă, timp de două ore, vorbind cu cea mai mare sfătoşenie tot timpul; când am plecat i-am lăsta la fel de angrenaţi în jocul lor ca atunci când am sosit. Boemii, semănau mai mult cu ţiganii; tenul lor era foarte închis la culoare, părul şi ochii negrii; erau mai degrabă tăcuţi şi manieraţi. Au cântat în duet tot timpul, iar dacă stau să ma gândesc bine, ei sunt de fapt muzicienii Ungariei.

Am părăsit Orăştia la ora două, am ieşit din oraş trecând pe sub o arcadă - construită nu demult în locul uneia mai vechi - pe care puteam citi: Ridicată în anul 1200, reparată în 1817.

Ne-am urmat în continuare drumul, mergând paralel cu malurile Mureşului, pană la ora 9 când am intrat în oraşul Deva.